Alimentația sugarului

Este laptele mamei cea mai buna hrană?

breast-feeding

Laptele uman este cel mai bun aliment pentru nou-născut si sugar. Laptele mamei furnizează toate substanțele nutritive în cantitățile si proporțiile ideale. De fapt, laptele fiecărei specii de mamifer este astfel conceput încât să satisfacă necesitățile nutritive ale speciei respective.

Laptele uman conține mai putine proteine si minerale decât laptele de vacă pentru că sugarul creste mai lent decât vitelul. Mai mult decât atât, amestecul de aminoacizi din laptele uman este diferit de cel din laptele de vacă. Din punct de vedere cantitativ, laptele uman contine tot atâta grăsime ca si laptele de vacă, dar tipurile de acizi grasi si celelalte componente lipidice sunt diferite. Se crede că aceste diferente sunt importante pentru dezvoltarea sugarului.

De asemenea, laptele de sân contine substante care îl fac mai usor digerabil, precum si alti compusi care cresc mult capacitatea de utilizare a unor substante importante fată de alte tipuri de lapte sau înlocuitori. De exemplu, fierul este prezent în cantităti modeste în laptele uman, dar este de multe ori mai utilizabil decât fierul din formulele pe bază de lapte de vacă sau lapte de soia. Consecinta acestei diferente este că producătorii de formule adaugă mai mult fier pentru a se asigura absorbtia aceleiasi cantităti de care beneficiază sugarul alăptat la sân.

Ce factori protectori contine laptele uman?

Multi din factorii care contribuie la protejarea sugarului împotriva bolilor se găsesc în laptele uman. Acest lapte mai contine si alti compusi care ajută la dezvoltarea sistemului imunitar si gastro-intestinal al bebelusului. Pe lângă aceasta, sugarul alăptat la sân are un risc mai redus de alergii. In plus, laptele uman contine enzime, hormoni si substante asemănătoare hormonilor. Se consideră că toate acestea sunt utile pentru sugar.

Laptele uman furnizează substantele nutritive corespunzătoare în cantitătile corespunzătoare, în conditii igienice si la temperatura ideală. In plus, mama care alăptează beneficiază prin aceasta de ocazia ideală de a stabili o relatie apropiată cu micutul ei. Laptele uman este cel mai bun aliment pentru nou-născutii sănătosi, născuti la termen. Si copiii născuti prematur beneficiază de laptele mamei lor, dar uneori au nevoie de sprijin nutritional suplimentar.

Alăptatul este benefic si pentru mamă. El ajută la tinerea sub control a pierderilor materne de sânge si o ajută să-si recapete greutatea de dinainte de a rămâne însărcinată. Date recente sugerează că alăptatul reduce si riscul de cancer mamar. Alăptatul la sân poate fi foarte convenabil, desi la început proaspăta mamă poate crede că acesta este singurul lucru pe care-l face. Mamele au nevoie de un sprijin special în această perioadă, întrucât capacitatea mamei de a produce lapte si de a-l face disponibil pentru sugar poate fi afectată de ceea ce se petrece în jurul ei.

Niste hormoni speciali fac posibilă producerea laptelui si apoi punerea lui la dispozitia sugarului. Prolactina este hormonul care controlează producerea laptelui. Oxitocina determină ejectia laptelui din glanda mamară pentru a putea fi folosit de sugar; acest proces este numit “reflexul de secretie a laptelui.” Ambele procese sunt stimulate de supt. Acesta este unul din motivele pentru care este foarte important ca nou-născutul să fie pus la sân cât mai des. Reflexul de coborâre a laptelui este foarte sensibil. El poate fi influentat negativ de stres, lipsa de odihnă si chiar de impresia mamei că sugarul nu primeste suficient lapte, ceea ce afectează succesul alăptării.

Sugarilor alăptati la sân li se face foame mai repede decât celor alimentati cu formule din cauză că laptele uman este foarte digerabil. De fapt, hrănirea frecventă, la cerere, este unul din cele mai bune lucruri pe care o mamă le poate face pentru a fi sigură de succesul alăptării. După un timp relativ scurt sugarul îsi va stabili un orar regulat al mesei, iar cererea de hrană între mese va scădea.

Mamele care alăptează au nevoie de un aport energetic si nutritiv mai mare decât în timpul sarcinii. Aceste nevoi suplimentare pot fi satisfăcute de o dietă vegetariană bine planificată. Unele substante nutritive prezintă un interes special în acest context.

Cât de importantă este vitamina B12 pentru mamă?

S-au constatat carente de vitamina B12 la sugari hrăniti exclusiv cu lapte uman de la mame total vegetariene (vegane). Există indicii care sugerează că vitamina B12 nu este transferată în lapte din depozitele mamei dacă mama nu consumă deloc această vitamină. In majoritatea cazurilor, sugarii si-au revenit după administrarea vitaminei, dar rapoarte recente sugerează că refacerea nu a fost completă în toate cazurile. Unii copii si adolescenti au rămas cu sechele permanente. Aceste rapoarte subliniază importanta asigurării unui aport dietetic adecvat din această vitamină importantă atât pentru femeile însărcinate sau care alăptează, cât si pentru sugarii si copiii aflati în crestere. Dat fiind faptul că sursa obisnuită de vitamina B12 sunt produsele de origine animală (inclusiv lactatele si ouăle), persoanele care nu consumă astfel de produse trebuie să găsească o altă sursă de încredere. Aceasta poate fi reprezentată de lapte de soia sau cereale îmbogătite cu vitamina B12, sau un supliment vitaminic (ciancobalamină).

Există si alte substante nutritive importante pentru mamă?

Mamele care alăptează trebuie să se asigure că în dieta lor există surse bogate de calciu pentru a preveni pierderea acestui valoros element din oase. Apoi, pentru ca organismul lor să poată folosi în modul cel mai eficient calciul, ele trebuie să beneficieze regulat de o expunere corespunzătoare la soare, sau dacă acest lucru nu este posibil, să consume alimente îmbogătite cu vitamina D. De asemenea, ele trebuie să aibă grijă să consume din belsug fructe, verdeturi si legume în fiecare zi, pentru a-si asigura necesarul din celelalte vitamine si elemente minerale, si să bea cantităti adecvate de apă.

Atât medicamentele eliberate fără rețetă cât si cele cu rețetă trec în laptele matern si sunt astfel consumate de sugar. Mamele care alăptează si care trebuie să ia medicamente trebuie să consulte medicul pentru a găsi soluția cea mai potrivită pentru situația lor particulară.

Dacă o mamă nu poate alăpta, ce are de făcut?

Sugarul care nu este alăptat trebuie alimentat cu o formulă comercială de lapte pentru sugari. Aceasta poate fi fie din lapte de vacă, fie din lapte de soia. Există si alte formule speciale, care satisfac nevoi speciale. Producătorii prelucrează laptele de vacă sau boabele de soia pentru a realiza formule adecvate nevoilor sugarilor. Se face ajustarea continutului de proteine, glucide, grăsimi, vitamine si alte substante. Procesul acesta este practic fără sfârsit, si pe măsură ce se află lucruri noi despre proprietătile laptelui uman, formulele pentru sugari sunt si ele modificate.

Unele formule se pot folosi ca atare; altele trebuie să fie diluate. Dacă se foloseste o formulă, trebuie respectate cu exactitate instructiunile producătorului. Diluarea exagerată sau insuficientă a unei formule poate avea consecinte serioase. Trebuie avut grijă ca apa folosită să fie pură, iar ustensilele să fie curate. “Formulele de casă” sau băuturile obtinute din seminte sau nuci nu sunt adecvate pentru sugari.

Când se poate introduce laptele integral de vacă?

Laptele integral de vacă poate fi introdus după împlinirea unui an de viată. Mai devreme de această dată este nepotrivit. Laptele de vacă cu continut redus de grăsime sau degresat (smântânit) nu contine suficiente calorii si grăsimi si nu trebuie dat copiilor mai mici de doi ani.

Copiii mici au nevoi energetice mari dar stomacul lor este încă mic. Laptele degresat si/sau alimentele voluminoase, cu densitate nutritivă mică, limitează cantitatea de grăsime pe care copilul o poate consuma; el se satură mai repede decât ar trebui din cauza volumului mare al hranei. La copiii hrăniti cu alimente cu continut redus de grăsimi s­-a constatat întârzierea cresterii. Trebuie să ne amintim că nevoile nutritive si energetice ale celor mici sunt diferite de ale adultilor, si că recomandările pentru adulti nu sunt întotdeauna valabile si pentru copii mici.

Când se pot introduce alimentele solide?

La vârsta de 4-6 luni bebelusii îsi pot tine singuri capul când stau în sezut si se pot întoarce într-o parte dacă nu mai doresc mâncare. Dau semne de interes atunci când ceilalti mănâncă si deschid gura atunci când li se oferă ceva de mâncare. Aceasta este si vârsta la care procesele digestive sunt pregătite să asimileze si altceva în afară de lapte. Toate acestea arată că a venit timpul pentru diversificarea alimentatiei.

Alimentele noi trebuie introduse câte unul odată. Se începe cu cereale pasate (orez, orz, ovăz, etc.). Urmează apoi fructele, zarzavaturile si legumele. La opt luni se pot introduce leguminoase (fasole, soia, linte, mazăre, etc.) bine fierte, pasate. In timp, bebelusul trebuie să facă cunostintă cu multe feluri diferite de alimente. Se pot folosi atât alimente gătite în casă, cât si produse comerciale pentru bebelusi.

Alimentele solide nu se vor administra din sticle cu biberon cu gaură lărgită. Folosirea lingurii îl va ajuta pe cel mic să-si dezvolte deprinderea de a mânca. Nu se vor adăuga în hrana bebelusilor sare, zahăr sau alti îndulcitori. Mierea si siropul de porumb pot provoca botulism la sugari si nu se vor folosi înainte de împlinirea unui an de viată. Această toxi-infectie alimentară poate fi fatală.

Apa, sucurile sau formulele de lapte pentru sugari pot fi introduse începând cu aceeasi perioadă în care se introduce hrana solidă. Înainte de aceasta, sugarul alăptat nu are nevoie, în general, de apă sau suc. Nu se va lăsa sugarul să adoarmă cu biberonul cu suc, formulă sau alt lichid dulce în gură. Aceasta poate cauza carii dentare serioase.

Se va avea o grijă deosebită pentru a se evita înecarea. Alimentele solide mici, cum sunt smochinele, nucile, floricelele de porumb, bucătile de măr sau de cârnăciori pot sufoca sugarul prin blocarea căilor respiratorii. Asemenea alimente nu trebuie date mai înainte ca cel mic să fi învătat să mestece cum trebuie. Copiii mici vor fi pusi să stea pe scaun atunci când mănâncă sau beau si nu trebuie lăsati singuri când mănâncă.

Hrănirea copiilor si urmărirea dezvoltării si cresterii lor este o experientă încântătoare si dătătoare de satisfactie. Cei care-i îngrijesc au ocazia de a fi modele si de a influenta formarea deprinderilor legate de alimentatie, punând astfel bazele unor practici sănătoase care vor fi de folos pentru toată viata.

Recomandări:

Alăptarea la sân rămâne si astăzi, după atâtea secole, cea mai importantă resursă naturală de hrănire a sugarilor. Ea este adecvată din punct de vedere nutritional si are un efect pozitiv si asupra mediului înconjurător. Alăptarea este plină de beneficii atât pentru mamă, cât si pentru sugar. Ea poate fi o experientă foarte fericită, fiind în acelasi timp mijlocul ideal de a oferi celui mic substantele nutritive necesare si factorii protectori atât de importanti care scad riscul de îmbolnăvire si de moarte. Consiliul de nutritie al Conferintei Generale a adventistilor de ziua a saptea consideră că această metodă de alimentare a sugarilor a fost concepută de Creator pentru subzistenta celor mici si sprijină alăptarea la sân ori de câte ori este posibilă.

Academia Americană de Pediatrie si multe alte institutii prestigioase de profil recomandă ca sugarii să fie hrăniti exclusiv cu lapte matern pe parcursul primelor patru până la sase luni de viată. După aceea se vor introduce si alte alimente pentru a satisface nevoile crescânde de substante nutritive ale sugarului. De asemenea, se recomandă ca alăptarea să continue pe tot parcursul primului an de viată, sau chiar mai mult. Dacă ea este întreruptă în timpul primelor 12 luni, se recomandă introducerea unei formule pentru sugari îmbogătită cu fier.

Add Comment